joi, 12 aprilie 2018

Avem "mega comisie" pentru adoptarea euro, dar chiar avem nevoie de euro?

De ani buni, vocile dominante din BNR (cu excepţia economistului-şef) clamau necesitatea adoptării euro "când va fi momentul", în prezent România "nefiind pregătită". Brusc, ne trezim că Guverul scoate o mega comisie din mânecă coordonată de Primul Ministru şi Preşedintele Academiei, în calitate de copreşedinţi, şi Guvernatorul BNR plus un viceprim-ministru, ce va fi desemnat ulterior, în calitate de vicepreşedinţi, prin care va încerca, în curând, să propună un calendar concret pentru adoptarea măsurilor care vor avea ca efect euroizarea României. De ce atâta grabă şi de ce acum? Continuarea

miercuri, 28 martie 2018

Cum i-am păcălit pe englezi cu rezervele noastre de aur

Din timp în timp, reprezentanţi ai Băncii Naţionale se simt datori să ofere explicaţii privind modul în care se administrează rezerva de aur de 103,7 tone a României. Mai ales când apar contestări privind oportunitatea plasării grosului acesteia (60%) în străinătate sau rentabilitatea acestui plasament (cu sau fără dobândă?).Mi-a atras atenţia, recent, argumentaţia arbitrajistului-şef al BNR Dragoş Popescu ("Şapte lucruri ogligatoriu de ştiut despre aurul României", Hotnews, 21 martie). Mai întâi să vedem de ce este necesară menţinerea a mai mult de jumătate din rezerva de aur afară, în speţă la Londra, în opinia experţilor BNR....Continuarea

luni, 26 martie 2018

„Ferpare” adaptate, justițiari și interese electorale în legea plafonării dobânzilor. Ce se pierde din vedere?

Disputele pe seama legii plafonării dobânzilor, intrată în linie dreapta în vederea adoptării de către Parlament, au produs exagerări și controverse cu iz electoral dar au pierdut totodată din vedere câteva detalii semnificative. Să vedem mai întâi cum se face că o lege propusă de un liberal a ajuns să fie îmbrățișată de social-democrați și combătută chiar de liberali. Păi, nimic mai simplu, publicul ei țintă e de vină. Legea se focalizează pe clienții IFN-urilor (ofertele băncilor pe zona de credite de nevoi personale sunt sensibil sub 18%, plafonul maxim al dobânzii vizat de legiuitori) iar aici intră mult mai mulți votanți potențiali ai stângii, cu venituri reduse sau nefiscalizate, decât ai dreptei (așa numită clasă mijlocie, cu venituri medii sau peste medie). Evident, dreapta (PNL) nu dorește că stânga (PSD) să puncteze electoral prin intermediul acestei legi și nu o mai sprijină cum s-a întâmplat cu legea dării în plată. În acel caz electoratul vizat, cel cu credite ipotecare, se plasa în zona votanților tradiționali ai dreptei, fiind mai degrabă din zona clasei de mijloc...de aici diferențele de abordare. În ceea ce privește strategiile de coomunicare ale contestatarilor, să pomenim de echivalentul ferparului publicat prin presă, pe cheltuiala băncilor, ca publicitate negativă înaintea votării legii dării în plată. De această dată e vorba de „scrisoarea celor 50” (profesori de economie, în special din ASE, dar și antreprenori) în care se vorbește că plafonarea dobânzilor „va pedepsi” săracii care nu vor mai găsi finanțatori și ar trebui renunțat complet la aceasta. De acord, poate că cei mai riscanti debitori vor rămâne în afara politicilor de creditare dacă piață IFN-urilor se consolidează în jurul câtorva mari jucători dispuși să ofere împrumuturi la dobânzi mai mici dar de aici încolo grosul debitorilor ar avea de câștigat, ca să nu mai vorbim și de combaterea muncii la negru (de multe ori IFN-urilor acordau credite și celor care nu își putea demonstra veniturile). Pentru mine întrebarea-cheie în jurul căreia ar trebui să se construiască dezbaterea poate fi „care este pragul just în jurul căruia ar trebui fixată plafonarea dobânzilor?”. Pentru că pragul de 18% mi se pare nedrept în cazul IFN-urilor. Să mă explic. Un IFN, spre deosebire de o bancă, nu are la dispoziție pârghia rezervelor fracționare pentru a-și dilata bilanțurile. Mai simplu spus, nu poate beneficia de creația monetară precum o bancă. Dacă banca poate dilata sumele primite de la deponenți sau acționari prin intermediul politicilor de creditare cu un multiplu proportonal cu nivelul RMO-urilor (efect de levier), IFN-ul poate doar apela la împrumuturi de la acționari sau alți creditori pe care să le plaseze în credite, fără să le mai multiplice deci. E drept, unele IFN-uri au bănci în acționariat și, implicit, o sursă de finanțare mai ieftină la îndemână, dar nu trebuie să generalizăm aceste cazuri. În concluzie, un IFN are din start o marjă de profit potențial mai redus decât o bancă și va trebui să solicite dobânzi mai mari din partea debitorilor. Similar, IFN-ul este focalizat pe împrumuturile cu grad mai mare de risc și din această cauză va trebui să perceapă costuri mai mari pentru a-și acoperi eventualele credite neperformante, care au o probabilitate mai mare de materializare decât în cazul băncilor. Ei bine, tocmai pentru că obține mai greu resurse și dă împrumuturi cu grad mai mare de risc un IFN percepe costuri mai mari de la clienți. Să le plafonezi la doar 18% pe an (sub dobânda la un card bancar uzual de credit și doar cu aproximativ 50% mai mari decât la un împrumut bancar de nevoi personale) mi se pare totuși o greșeală, în ciuda intențiilor bune care-i poate anima pe cei care sprijină proiectul de lege. În final, dacă se va merge cu exagerarea efectelor legii de ambele părți (fiecare insistând pe părțile ei bune sau proaste, după caz), fiecare radicalizandu-se treptat, în final majoritatea parlamentară își va impune punctul de vedere iar rezultatul va fi că piața IFN-urilor se va contracta brusc. Dacă părțile găsesc însă ocazia să dialogheze în jurul ideii că plafonarea dobânzilor trebuie să îmbine avantajele reducerii dobânzilor pentru debitori cu cele ale păstrării în piață ale IFN-urilor care funcționează cu marje decente de profit (unele fiind chiar angajatori importanți) efectele legii vor atinge cu adevărat beneficiul social vizat. Asta deoarece cei care nu se vor mai califica pentru un împrumut la IFN-urile supraviețuitoare vor fi împinși oricum de nevoie spre zona gri a finanțărilor de urgență (case de amanet, persoane particulare-faimosii cămătari) iar obiectivul legiuitorilor ar trebui să fie reducerea numărului acestor persoane în paralel cu reducerea costurilor pentru cei care rămân clienții IFN.

marți, 20 martie 2018

Cum a aşteptat Adrian Vasilescu să-şi pună alarmă antiefracţie până i-au spart hoţii casa

În disputele "pe persoană fizică", părţile îşi mai permit să recunoască onest când greşesc. Din greşeli învăţăm, din greşeli se pot naşte viitoarele decizii inspirate când eşti dispus să ţi le asumi. Când disputele implică reprezentanţii instituţiilor e mai greu cu onestitatea, greşelile recunoscute pot atrage cereri de asumare a responsabilităţii, aşa că se practică cu succes ascunderea gunoiului sub preş. Am încercat într-un articol anterior din BURSA să amintesc de decizia neinspirată a BNR care a relaxat normele de creditare în 2007, permiţând băncilor să ducă limita raportului rată/venituri pentru solicitanţii de credite ipotecare peste 60-70%, făcând o paralelă cu preconizatele măsuri de înăsprire a creditării din prezent. Continuarea

miercuri, 14 martie 2018

Alături de creditori până la moarte şi dincolo de ea

Săptămâna trecută, mi-am condus pe ultimul drum un prieten din copilărie. Avea 47 de ani şi a murit în somn. Inima i-a cedat în final chiar dacă, în ultima lună, analizele arătau şi alte zone sensibile. Până atunci sănătatea nu fusese problema lui majoră, se zbătea însă de ani buni în menghina unor datorii fără speranţă la bancă, în executare silită şi cu jumătate din salariu poprit. Voi relata pe scurt povestea lui, fără patetism, pentru a înţelege mai bine un fenomen care afectează mai multe persoane, cu speranţa că cei care fac legile îl vor privi cu mai mare atenţie. Totul începe în perioda de exuberanţă a creditării din 2006-2007, când lumea sărbătorea intrarea în UE, cu anticipări super-optimiste privind veniturile ce urmau să se alinieze negreşit mediei europene. Sau cel puţin aşa eram asiguraţi. Şi, dacă tot urma să câştigăm ca ei, puteam încerca să trăim aproape ca vesticii, nu? Continuarea

miercuri, 7 martie 2018

Când schimbarea ciclului economic bate la uşă, hop şi BNR cu măsuri pro-ciclice

Intenţia supermanilor din Consiliul de Supraveghere Macroprudenţială de a pune botniţă creditării mi-a amintit de decizia BNR din 2007, cea prin care relaxa normele de creditare pe vârful bulei imobiliare şi la sfârşitul ciclului economic. Continuarea

duminică, 4 martie 2018

Dar daca lupta la baioneta din jurul DNA e o imensa butaforie?

Intre invazia din Crimea si inceputul unei campanii de achizitii masive de armament de catre Romania sunt mai bine de 3 ani distanta.S-a schimbat intre timp garda la Casa Alba si preocuparea Romaniei pentru dotarile Armatei coincide destul de bine cu dorinta lui Trump de a cauta comenzi pentru industria militara din afara SUA pentru a nu mai apasa la fel de mult cu achizitiile pe bugetul Statelor Unite. Nicun guvern roman n-a tocat mai repede atatea miliarde de euro pe dotari care sunt, avand in vedere ultimele arme etalate de Rusia dar si diferenta de calibru intre eventualii beligeranti, absolut ineficiente intr-o confruntare cu vecinul cel rau din Est. Dar nu e prost cine cere, e prost cine da, nu? In mod destul de ciudat insa lipseste aproape cu desavarsire o dezbatere privind oportunitatea acestor achizitii pe repede inainte in Romania, orice alta tema de dezbatere fiind ingropata de altfel sub plapuma luptelor din jurul DNA si a scaunului lui Kovesi. O fi doar o intamplare sau avem o butaforie iscusita? Ar mai fi putut decarta Dragnea peste 7 miliarde dolari atat de usor daca nu era "haituit" de DNA? Am dezvoltat tema asta pe Active News...

vineri, 2 martie 2018

"Imposibila acumulare"....

Cand ai 20-30 de ani vrei sa apuci cat mai multe din jur- experiente, bunuri, persoane...Crezi ca vei putea face cumva o sinteza fericita din toate aceste interactiuni....Apoi ajungi la 45-55...Iti dai seama ca totul e perisabil, pana si memoria...Incepi sa uiti, te gandesti cu teama la experientele in care ai investit, la amintirile pentru care te-ai zbatut atata...De astea ce se va alege? Pe la 70-80 esti senin....ce mai conteaza? ai pierdut atatea dar degradarea fizica iti face pierderile mai suportabile...in curand o sa te pierzi si tu si e mai bine ca se intampla asa, ai obosit sa cari in spate un mecanism uzat...Macar sa pleci decent...Mai porti ceva amprente emotionale ale experientelor prin care ai trecut prin lume...nu iti mai amintesti foarte exact contextul dar ai pastrat amintirea tresaririlor de atunci, a zbaterilor inimii ..oare ce o fi declansat toate astea? poate vei recicla toate aceste experiente emotionale si vei obtine unghiuri de abordare noi, intr-o viata viitoare...sau poate ca nu, de ce sa te mai dai in caruselul asta inca o data cand cunosti finalitatea?

vineri, 23 februarie 2018

Plafonarea dobânzilor poate da "idei" finanţatorilor să inventeze alte costuri

Proiectul de lege privind plafonarea costurilor pentru creditele de nevoi personale si cele ipotecare, nobil in intentii, poate determina finantatorii sa ocoleasca varianta standard de calcul a DAE, impunand costuri noi sau majorarea celor vechi (penalitati de intarziere astronomice care nu mai apar in DAE sau taxe de consultanta la acordare, etc). Continuare

marți, 13 februarie 2018

Se apropie nota de plată pentru încurajarea pieţei imobiliare prin Programul Prima Casă

Creşterea recentă a dobânzii de politică monetară la 2,25% ne-a făcut să oftăm altruist cu gândul la cei care s-au încumetat să ia credite cu ipotecă, când indicele Robor intra sub 1%. Bieţii de ei, ce se fac acum când rata le-a crescut cu minim 25%? Şi ce-o să-i aştepte când dobânzile vor urca spre 4%! Cum băncile implicate în programul Prima Casă practicau marje de 3-4% - "decenţă" justificată de existenţa garanţiilor de stat - cine a luat împrumutul când Robor cocheta cu minimul istoric ar putea contempla dublarea ratelor, şi asta poate chiar din acest an. Şi pariez că, pentru cei mai mulţi, salariile nu s-au dublat între timp, poate chiar au mai scăzut, recent, ca efect al modificărilor Codului Fiscal, mai ales dacă erau printre bugetarii de lux. Dar, dacă ne gândim mai bine, compasiunea pe care tindem să le-o arătăm acestor nefericiţi, care demonstrează încă o dată că educaţia financiară pe scară largă este un mit, ar putea să se transforme repede în autocompătimire, pentru că statul va începe să plătească, destul de curând, o parte a oalelor sparte. Iar statul suntem noi toţi. Aşa că orice pierdere pe care o suferă statul ar trebui compensată prin tăieri de prestaţii sociale sau taxe mai mari. Continuarea

miercuri, 7 februarie 2018

Asemănări şi deosebiri între bursele "roşii" din februarie 2018 şi pieţele în cădere liberă din 2009

Când aţi mai citit titluri de acest fel "Bloomberg-bogaţii lumii au pierdut luni 114 miliarde dolari"? Da, corect, în perioada 2008-2009, în preajma falimentului Lehman şi imediat după. Nu spun că vom ajunge neapărat acolo, e mai greu ca istoria să se repete în interiorul aceleiaşi generaţii, remarc în textul de mai jos câteva asemănări (dar şi deo­sebiri) pornind de la situaţia de atunci. Continuarea

duminică, 4 februarie 2018

Câțiva factori ce explică „iobăgia” deponenților

Cum de rămânem captivi în bănci la aceste dobânzi minuscule, real negative, când bursa sau alte tipuri de plasamente au randamente net superioare? Mai ales că sumele păstrate în bănci au continuat să crească în ultimii ani în condițiile în care dobânzile scădeau... În primul rând, nu toți cei care economisesc vor neapărat randament. Pentru mulți e suficient să acumuleze de la lună la lună ceva în plus iar faptul că dobânda la termen e 1% sau 3% nu prea mai are importantă de vreme ce sumele adăugate rămân modeste, de la câteva zeci la câteva sute de lei. În al doilea rând, structura economisirii este absolut debalansată în favoarea „peștilor cei mari”. Într-o analiză relativ recentă a viceguvernatorului BNR Florin Georgescu se arata că „primii 66% dintre deponenţi, în ordinea crescătoare a depozitelor, deţin numai 1% din totalul depozitelor, având în conturi sume de până la 1.000 lei/deponent. Mai departe, 4% din persoanele cu depozitele cele mai mari deţin 67% din sumele depuse la bănci, având depozite de peste 50.000 lei. Din aceştia, 2% având depozitele cele mai mari (respectiv peste 100.000 lei) deţin 51% din economisire”. Statistică era valabilă la nivelul începutului de an 2016 dar lucrurile nu au cum să fi suferit schimbări radicale având în vedere disparitățile. Or, ce pretenție poți să ai de la cei 66% dintre deponenți cu economii de până la 1.000 lei? Să își mute 30% din bani în contul unui broker pentru a se diversifica prin plasamente la BVB? Să fim serioși! Toată lumea intuiește că nu ajungi bogat investind 300 de lei, indiferent de randament (exceptând desigur loteriile). Iar bună parte dintre cei care au peste 100.000 lei, adică cei 2% dintre românii cu economii în bănci, au făcut probabil pasul spre diversificare, alegând deja un fond mutual sau un cont de investitor în acțiuni. În al treilea rând, cei care au sume de bani ceva mai mari dar nu doresc să se expună fluctuațiilor principalului cum se întâmplă la bursă, sunt ținuți captivi în bănci de lipsa de alternative la depozite. Titlurile de stat au fost multă vreme un produs exclusiv destinat băncilor iar deponenții care vroiau să renunțe la ceva depozite în favoarea lor erau obligați să ia din piață secundară, deci erau dijmuti serios de bănci în acest proces. Se pare că această filosofie se va schimbă curând iar lumea va putea cumpără din nou direct de la Trezorerii singura problema rămând blocarea banilor o perioada cam lungă până la maturitatea acestor produse. Faptul că dobânzile la termen sunt acum real negative (la o inflație de peste 3% la finalul anului trecut nu există depozite la termen care s-o acopere) nu a generat competiție între bănci pentru deponenții în căutare de alternative. Dacă din partea băncilor private existența acestui comportament de cartel nu miră prea mult (de ce să te grăbești să majorezi dobânzile la depozite când le poți ține o perioada lungă jos, așteptând întâi să urce dobânda la credite?) imobilismul CEC, singura banca de stat rămasă în piața bancară de retail este inexplicabil. Să te fi numit banca de economii și să descurajezi economisirea e mai greu de digerat (CEC-ul oferă dobânzi la termen cuprinse între 0,1% la o lună și 0,7% la 12 luni, mult sub inflația anualizată în acest moment; spre comparație, Banca Transilvania plătește dobânzi între 0,5% și 1,5% la aceeași scadențe, net peste CEC și chiar și BRD se poate lăuda că este mai generoasă decât banca de stat, cu randamente propuse între 0,15% și 0,9%). ... Cât de greu ar fi ca Finanțele să solicite conducerii CEC să ajusteze nivelul dobânzilor la depozite pentru a nu descuraja economisirea în condițiile creșterii inflației? Mai ales că ar fi previzibil ca restul băncilor să urmeze trendul deschis de CEC majorând la rândul lor depozitele pentru a nu încuraja migrarea în masă a deponenților...

joi, 11 ianuarie 2018

Ce te protejează mai bine decât o dobândă fixă la credite? O dobândă variabilă mare!

Am citit amuzat sfatul BNR de a încerca să obţinem dobânzi fixe la creditele în lei. Poţi încerca să selectezi aşa ceva din oferta de credite de nevoi personale în lei, unde scadenţele sunt în jur de 5 ani. Dar să pretinzi să ţi se ofere o dobândă fixă pe 30 de ani e cam vânare de vânt. Continuarea

marți, 9 ianuarie 2018

În viziunea experţilor BNR, săracii trebuie să plătească dobânzi mai mari

Am citit cu uimire un editorial al consultantului BNR pe teme de strategie, Adrian Vasilescu, în care acesta explica diferenţa dintre costul creditului din România şi cel din Europa de Vest prin prisma... diferenţei de venituri. Continuarea

luni, 11 decembrie 2017

Cui foloseşte limitarea dobânzilor solicitate de bănci şi IFN-uri

O nouă iniţiativă legislativă pornită de la parlamentarul liberal Daniel Zamfir, prin care se doreşte plafonarea dobânzilor cerute de bănci şi IFN-uri la credite la 1,5 x dobânda de politică monetară a stârnit controverse. Bancherii au replicat fie cu neconstituţionalitatea acestui demers, fie s-au plâns că un profit operaţional atât de mic nu le-ar acoperi costurile sau nu i-ar mai stimula suficient să acorde credite noi, marjele reducându-se atât de mult. Continuarea

joi, 30 noiembrie 2017

Un dialog interesant cu Cristian Preda, omul care ar vrea sa ne otraveasca toate fantanile poate-poate trec Dragnea si Tariceanu sa ia o gura...

Am postat pe blogul europarlamentarului urmatorul comentariu, pretext pentru un dialog legat cu acesta pe pagina sa. Cred ca il veti gasi relevant pentru omul Preda

Cristian Dogaru Cat de bou poti fi cand, dupa ce te-ai certat cu nevasta, te intorci pe furis cand nu e nimeni acasa si dai foc la tot, ca sa sufere mai mult ea dupa colectia de mileuri? Sau cand iti torturezi copillul ca sa sufere mai mult mama (caz real din pacate) plecata la munca in strainatate si care nu da semne de intoarcere? Cam asa e Cristian Preda. Sa vrei suspendarea votului Romaniei pentru ca puterea politica vrea sa schimbe legislatia din justie data pe vremea lui Macovei, amica lui Preda, e cam ca in exemplele de mai sus. Preda, baiatule, te-ai gandit ca mai bine astepti sa ajungi iar la putere si schimbati legea cum vreti voi, de la PNL si USR? Ca, din cate imi amintesc, PSD-ul n-a cerut ca Romania sa ramana fara drept de vot cand dadea legile Justitiei Guvernul Boc prin Ordonanta de Urgenta (e drept, nu noaptea ca hotii). Si nici macar cand se incerca taierea pensiilor si salariilor. Dar, ce sa-i faci, aia nu erau intelectuali rasati...

Cristian Preda Apărătorii hoților ar putea să se abțină de la comentarii?

Cristian Dogaru aparatorii Romaniei, in prag de zi nationala, ar putea sa comenteze? Cum poti sa pui egal intre a genera un disconfort hotilor si a crea un mare dezavantaj tarii? Uite, iti dau o idee: imbaca-te in pardesiul kamikaze, pune-ti centura de explozibil, si detoneaza-te in Parlament, poate dispare o felie din majoritatea PSD-ALDE si nu mai trec legile justiei. Te vei sacrifica pentru un ideal nobil, ce zici?

Cristian Preda Cristian Dogaru Iresponsabilii care își bat joc de România trebuie împiedicați să decidă pentru întreaga UE. Credeți altceva? Cristian Dogaru si cum separati interesele iresponsabililor de interesul general? sau, daca sufera ei e bine sa suferim toti? apropo, ati vazut vreun apel la suspendarea voturilor Poloniei sau Ungariei venit dinspre europarlamentarii lor? N-am urmarit indeaproape dar as paria ca nu..

Interesant de remarcat, domnul Preda a dat like comentariului in care ii sugeram sa se transforme in kamikaze in Parlament...Ma gandesc cu groaza ca poate nu glumeste. Un examen pshihologic/psihiatric la depunerea candidaturilor, ceva...?

marți, 28 noiembrie 2017

Mai credeati ca o sa ne faca SUA sa regretam URSS-ul?

Istoria se repeta, chiar daca cu alte decoruri...Bine ca avem securistii pe stil nou-vezi campurile tactice ale SRI, propagandisti pe stil nou si activisti pe stil nou-vezi Tapalaga et Co si #Rezist et Co, nu mai avem doar economie, resurse si un Ceausescu care sa puna placa cu neamestecul in treburile interne, ca nevertebratii din Parlament n-au curajul sa-l plagieze. Avem in schimb circ media, paine pe datorie, bulimie la nivel national si E-uri bine ambalate.. Viva la Revolucion!

Hai sa ne uitam putin si la contextul in care apare comunicatul Departamentului de Stat. Utilizand toate resuursele de patetism, mobilizand toate gogoritele, propaganda sorosista abia reuseste sa scoata in strada 30-40.000 de manifestanti in toata tara duminica 26 noiembrie. Si asta cu mobilizarea inexplicabila a PNL si a sindicatelor, unite suspect sub acelasi stindard (m-a amuzat scoaterea la defilare a artileriei grele din propaganda, Tolontan consolandu-i tandru pe tefelistii care ieseau sifonati dupa prezenta de duminica). N-a mers cu blocarea la Guvern a legilor Justiei (a intrat Parlamentul pe fir), n-a mers cu Strada tot mai lesinata si imuna la propaganda, iata ca vine si o declaratie ca pentru Colonii. Sa nu uitam graba cu care Tillerson se infiintatase recent sa se intereseze de soarta aprobarilor prin comisii la achizitia de rachete inutile, de parca intuia cum urma sa se pozitioneze Departamentul si nu vroia sa fie surprins cu o achizitie in stand-by)...Paradoxal, asta ar putea sa faca bine PSD-ului crescand sansele sa coaguleze in jurul sau o miscare nationalista care sa multiplice votantii sai traditionali preponderent interesati de rezolvarea unor chestiuni sociale...

miercuri, 8 noiembrie 2017

Bursa scade consecvent? Sa ne bucuram!

Faptul că BVB a înregistrat 12 şedinţe de scădere consecutive (până joi, 2 noiembrie) a creat o atmosferă de înmormântare - presa de specialitate e sumbră, brokerii caută explicaţii peste explicaţii, analiştii de ocazie anunţă pierderi şi mai mari. Printre motivele menţionate se numără efectul suprapunerii unor oferte publice iniţiale cu ceva iniţiative fiscale cu impact disputabil asupra pieţei de capital, faptul că băncile trag în jos piaţa ca urmare a unor viitoare reglementări mai puţin prietenoase în ceea ce le priveşte, faptul că fondurile de pensii nu mai cumpără câtă vreme nu află clar pe ce bani vor conta de la anul, sau că e doar o corecţie de etapă, etc, etc. Continuarea

miercuri, 1 noiembrie 2017

Ce poveste spune Roborul pentru debitori. Sau cand e cel mai bine sa te imprumuti sa-ti iei casa...

Datornicii au memorie scurtă şi iată-ne în pragul unui nou deranj major în finanţele celor care se împrumută pe termen lung. Când e cel mai bun moment să te împrumuţi pentru achiziţia unei case, semnând deci pentru un împrumut pe termen lung? Sunt convins că dacă ofer mai multe variante de răspuns la această întrebare printre ele „când veniturile tale sunt în creştere” sau „când este avantajos să te împrumuţi în moneda în care iei salariul” acestea două vor fi cele mai bifate. Dar ce ziceţi de varianta „când costul creditului e mare dar are tendinţe de scădere iar preţul caselor e mic dar are tendinţe de creştere”?  Continuarea

miercuri, 25 octombrie 2017

IPO TBK: Mai merită investiţia în intermediarii din sectorul financiar?

Oferta publică iniţială a Transilvania Broker de Asigurări care a demarat din 24 octombrie la BVB ridică un semn de întrebare privind perspectivele domeniului mai larg al intermediarilor din zona serviciilor financiare, în condiţiile în care nici brokerii de bursă, nici cei care activează în sectorul bancar nu se simt prea împliniţi în această perioadă. Continuarea

Rusia vrea să lovească dolarul cu o criptomonedă. Urmează China?

Decizia Rusiei de a avea propria monedă virtuală, în condiţiile în care bula criptomonedelor se tot umflă, pune sub presiune vânzătorii tradiţionali de moneda "clasică" - în principal SUA, dar şi Uniunea Europeană, Elveţia, Japonia, etc. Dacă şi China va face acelaşi lucru, mergând în paralel cu Rusia? Emiţând o nouă monedă virtuală şi interzicând circulaţia celor existente pe teritoriul naţional (acelaşi lucru îl face China), Rusia ar furniza o nouă marfă-beton la export, pe lângă oferta tradiţională a industriei extractive. Continuarea

vineri, 6 octombrie 2017

Libor poate fi manipulat, dar Robor nu?

Cu ceva vreme în urmă, o glumă cu arestarea Rasdaq făcea furori mai ales pentru că unii dintre cei care se dovediseră atunci săraci cu duhul erau parlamentari. Acum, explicaţiile BNR privind creşterea accelerată a Robor n-au stârnit la fel de multe zâmbete, posibil pentru că erau date în celebra păsărească financiar-bancară. "Ce, doar n-or vrea acum politicienii să-l arestăm şi pe Robor după ce luaseră urma Rasdaq cu ani în urmă"? era mesajul implicit al Guvernatorului încercând să explice deraierea Robor. Continuarea:

marți, 12 septembrie 2017

Tudose, FMI si avocatii FMI

Tudose remarcă o asimetrie: când vine vorba de estimările de creştere, instituţia financiară este ciudat de rezervată, când ne ducem la prognozele legate de deficit, FMI devine suspect de expansivă. De parcă cineva acolo sus, în birourile experţilor internaţionali, n-ar prea iubi politicile actualei guvernări. Continuarea

marți, 5 septembrie 2017

Ce-ar fi să legăm comisioanele fondurilor de pensii de nişte indici?

Autorităţile încep să-şi pună problema dacă nu cumva comisionul de subscriere pentru fondurile Pilonului II de pensii private obligatorii, de maxim 2,5% perceput din orice depunere, nu este cumva exagerat de mare. Eu mai întreb dacă nu cumva şi comisionul anual de administrare, de maxim 0,6% din activul net nu este la rândul său exagerat de mare în anumite contexte de piaţă. Continuarea

luni, 4 septembrie 2017

Semne care arată că Nu se apropie o altă mare criză

A stârnit ceva emoţie ştirea că mai multe bănci listate în SUA (HSBC, Morgan Stanley, Citigroup) anunţă apropierea de ultimul ciclu de creştere a pieţelor, după care va urma, previzibil, o prăbuşire dureroasă. Continuarea