luni, 30 ianuarie 2012

Costul incompetentei se masoara in vieti omenesti

Astazi am fost martorul unui eveniment tragic. O femeie modesta, de aproximativ 50 de ani cum spuneau cei care au vazut-o inainte, a sarit sub sinele metroului in statia Piata Sudului. A durat cam 5 minute pana la aparitia unui echipaj SMURD si inca cel putin 15 minute pana ce angajatii metroului au reusit sa intrerupa curentul pentru a se putea interveni sub garnitura unde se afla victima. 20 de minute in total!!! Sa mai spun ca in astfel de situatii pot fi esentiale SECUNDELE iar operatiunea a intarziat nepermis de mult, si nu din vina SMURD. Nu stiu ce spune codul de proceduri al METROREX in astfel de situatii, dar nu cred in ruptul capului ca s-a actionat azi ca la carte! Inca o data, 20 de minute! Daca era vorba de un cutremur, atentat terorist, etc...tot 20 de minute dura deconectarea garniturilor afectate? Inseamna ca suntem mai in nesiguranta decat credem in postura de calatori cu metroul. Din punctul meu de vedere, niste angajati ai metroului ar trebui acuzati in acest caz de reactie tardiva iar daca au actionat totusi conform procedurii, trebuie reformata repede procedura in cauza. Am aflat ulterior ca biata femeie si-a pierdut picioarele.

joi, 26 ianuarie 2012

5 idei pe care as fi vrut sa le aud ieri de la Traian Basescu dar n-am avut bafta asta

Mult-asteptatul discurs al Presedintelui a fost ca o sticla cu apa calda strecurata intre cearceafurile unui criogenat (cri-o-genia salveaza Romania?). Caldut, dragut dar absolut inutil in contextul actual. Un discurs care ar fi picat extraordinar pe finalul campaniei electorale din... 2004 dar care aduce doar a exercitiu de retorica acum, dupa mai bine de 7 ani de exercitare a functiei prezidentiale in stil de comandant de nava (sau, dupa caz, sef de clan). Gasiti mai jos care au fost principalele 5 idei de impact care au lipsit din discursul prezidential ieri si-bonus!-5 enunturi care nu isi aveau locul, dar s-au regasit totusi (parerea mea).

1.Povara austeritatii trebuie sa apese diferit asa cum si beneficiile dinaintea crizei au aterizat doar in anumite buzunare.

S-a mai spus ca a fost o greseala sa tai otova salariile in sectorul bugetar in loc sa operezi o reducere a fondului de salarii care sa lase locul unor ajustari in functie de performanta. Nu prea se spune ca austeritatea trebuie sa vizeze in principal profitorii crizei si nu doar grosul fazanilor spectatori in perioada de boom-impozite progresive pe proprietate de pilda (si Obama vine cu mesajul impozitarii bogatilor in perioada asta-stiu, e campanie electorala!); n-a spus-o deci nici Presedintele ieri. In materie de fiscalitate selectiva nu este un presedinte-jucator.

2. Baietii destepti trebuie cautati in principal in anturajul partidelor de la putere
Cine gestioneaza resursele statului se simte stapan pe ele iar modul in care s-a comportat PDL in ultimul ciclu electoral nu difera deloc de blamatul PSD. Poate doar prin ipocrizie, partidul prezidential construindu-si o retorica electorala anti-coruptie. Basescu se putea distanta de invartitii din ograda PDL-ului ca tot avem miscari de protest unde sloganul “opriti jefuirea banului public” face cariera. E drept, a existat o trimitere la sefii de regii numiti pe criterii clientelare (vizat direct Boc care si-a pus consilierul specializat in stiinte militare in capul Transelectrica), dar pasagera si fara vlaga.

3. Viata (criza) ne-au impus anumite masuri, de-acum e cazul sa mai gandim si cu capul nostru nu doar cu cel al FMI
O remarca mai degraba neutra fara precizari suplimentare dar care ar fi indreptat macar putin spatele unor functionari guvernamentali care vor trebui sa tot negocieze in perioada urmatoare tinte bugetare, privatizari strategice si cedari politicoase in fata institutiei respective. Pe mine m-ar fi uns pe suflet asa ceva, ca o victorie de palmares a echipei favorite, chiar daca a pierdut apoi calificarea in cupa campionilor (da’macar au incercat ceva).

4. Atitudinile partizane sunt contraproductive, fie ca sunt chemari la mazilirea dictatorului Basescu, fie incercari de canonizare politica a Presedintelui.
Pot fi la fel de departe de realitate si cei care il injura neingradit si cei care il apara neconditionat. Iar daca facem o socoteala a tribunelor media “anti”si a celor “pro” Basescu, meciul e cat se poate de echilibrat desi se tot invoca de tabara “pro” ca presedintele e demonizat de presa. Dar n-au ajuns inca oamenii politici damboviteni atat de evoluati incat sa apere drepturile celor care vor sa-i critice, fie si nejustificat.

5. Incapacitatea societatii de a dialoga eficient mi se datoreaza, cel putin partial
Am avut o portie prea mare de presedinte-jucator, ar trebui sa urmeze si niste felii de presedinte-negociator. Un anumit grad de intoleranta care se manifesta la nivelul societatii e insuflat de stilul si metehnele politicienilor. “Politicienii v-au oferit pana acum modele proaste iar eu nu fac exceptie”-ar fi sunat bine, nu?

Sa trecem acum la lucrurile in plus din mesajul Presedintelui Basescu:

1.Credeati ca renunt la lobby-ul pentru Rosia Montana?
Poate ca oamenii din Rosia chiar “nu vor decat sa munceasca” dar si vecinii lor au dreptul sa nu coabiteze cu cianurile. Iar aurul nu e doar al celor din RM care sa decida ce se face cu el, ci al tuturor romanilor (ca altfel poate isi iau si prahovenii titeiul in spinare si mediesenii gazele in buzunar, etc) dovada ca la un referendum proiectul ar pica in ciuda binecuvantarii de la Cotroceni. Expertii de mediu trebuie sa vorbeasca aici, apoi economistii (redeventa de 4% era bataie de joc) si, in final, poate ca intreaga populatie ar trebui sa-si spune parerea (sau presedintele nu vrea sa-si exercite prerogativele convocand un referendum in cazul asta?). Presedintele a revenit ieri lobbystul-sef in favoarea proiectului (poate pentru ca pe 28 ianuarie e anuntata o manifestatie importanta anti-RMGC?)

2. “Nici un partid nu doreste reducerea numarului de parlamentari”
Mesaj implicit, toti sunt o apa si un pamant, niste fripturisti. Bine-bine, dar uniii sunt fripturisti cu putere de decizie, de pilda coalitia de guvernare. Nu vom avea totusi 300 de parlamentari pentru ca in interiorul coalitiei nu s-au putut pune de acord cu cifra asta, in primul rand. Diluarea responsabilitatii pentru neindeplinirea principalului proiect al presedintelui, pentru care a convocat de altfel si un referendum, nu-si avea locul.

3. “Acum nu se mai poate miza pe investitii straine in crearea de locuri de munca”
Aici presedintele i-a uitat pe cei de la RMGC, preferatii sai. Trecand peste asta, investitorii vor 3 lucRuri de regula: marje de profit/avantaje fata de concurenta, cadru legislativ permisiv (tocmai am flexibilizat codul muncii astfel incat oamenii pot fi dati afara mai usor-vezi Nokia) si sensibilitate a factorilor de decizie fata de argumentele “lobby-ului”. Intr-un fel, am facut totul pentru ca investitorii sa poata pleca mai usor, dar nu stim ce sa facem ca acestia sa vina mai repede, nu? Ce zice Traian Basescu despre debirocratizarea si defanariotizarea administratiei?

4. “Nu am nimic de schimbat in comportamentul pe care l-am avut in cele doua mandate. Exceptie, cu siguranta, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public, vezi intrarile pe post in disputa cu Raed Arafat”. Adica singurele lucruri pe care si le reproseaza in cei 7 ani este ca este mai slobod la gura. Nici o decizie gresita, nici o evaluare eronata (la un moment dat ne spunea in 2008 ca nu va fi nevoie de nici un imprumut de la FMI cateva luni dupa aceea Romania punandu-si ditamai centura de siguranta, etc), nici o eroare in alegerea colaboratorilor. Eu cred ca daca nu aparea miscarea de protest din ultimele 2 saptamani, Traian Basescu se considera acum perfect. Ce mai, aproape ca nu-l meritam!

5. “Daca as fi condus eu PDL acesta ar fost condus mult mai bine”
Acum, cu Vasile Blaga la butoanele partidului poate ar fi fost mai credibila zicerea asta, dar cu..Emil Boc-executantul disciplinat? Sigur, o sa-mi pomeniti de baroni. Bine ca n-a spus ca nu poate s-o sufere pe Elena Udrea care i-a fost impusa de fapt de baronii partidului ca sa-l spioneze.

miercuri, 25 ianuarie 2012

De ce dati, ma, de ce dati in Presedinte?

Traian Basescu contine un amestec exploziv de agresivitate si emotivitate. Reactia lui inlacrimata de ieri (remember: “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”) mi-a amintit de personajul lui George Mihaita din Reconstituirea. Spre deosebire insa de puberii care sar la bataie in curtea scolii cu vocea tremuranda, Presedintele nu si-a pierdut echilibrul emotional in fata adversarilor, ci in fata camerelor de filmat si in prime time. Altfel, discursul sau a reactivat doua strategii castigatoare in campaniile trecute: “jos comunismul” (Iliescu/Voronin) si “singur impotriva tuturor” (cu tara luata pe post de victima si aliat).

Sunt convins ca pe timp de razboi, genul asta de reactie patriotic-emotionala ar mobiliza de minune noii recruti, ce te faci insa in timp de pace cu emotiile scapate de sub control ale celui care ar trebui sa fie principalul factor de echilibru din tara? Asta daca nu cumva ce iau eu drept lipsa de control nu e cumva o mostra de teatru magistral.

Sper insa sa nu retraiesc in 2012-2014 temele de campanie din 1996-2000, cu demascari de comunisti fara comunism si sperietoarea Moscovei agitata acum de sub scutul anti-racheta de la Deveselu. Nu ca nu m-ar agasa oarecum temele economice dupa 4 ani de criza, dar parca n-as da dezbaterea alternativelor la austeritate pe vanatoarea de vrajitoare.

In alta ordine de idei, cum timpul nu permite o debarcare teatrala in Piata Universitatii, cred ca “interventia mea cu romanii” se va reduce azi la un interviu al presedintelui transmis in direct, eventual cu poporul lasat liber sa sune pentru a ofta pe umarul sefului statului, dupa model Hugo Chavez.

marți, 24 ianuarie 2012

7 pretexte mediatice pentru revenirea lui Traian Basescu in prim-plan

Dupa Intifada la Arafat, Traian Basescu tace ca pestele. Revenirea lui in dezbaterea publica dupa o indelungata abstinenta poate fi conceputa mai greu fara un gest spectaculos, un fel de “draga Stolo” adaptat contextului politico-social. M-am gandit la 7 artificii mediatice care sa asigure un come-back de efect in arena politica si un retus semnificativ adus imaginii Presedintelui. Sigur, lista ramane deschisa:

1.Descindere in mijlocul protestatarilor din Piata Universitatii
Cu cativa SPP-isti plantati strategic problema unei reactii violente din partea manifestantilor ar putea fi rezolvata, mai raman violentele de limbaj. Dar cine poate bombarda interminabil cu insulte cand primeste scuze inlacrimate, sinceritate bine jucata si niste hahaieli homerice plus promisiunea ca de acum in colo va exista un consilier la Cotroceni care sa noteze disciplinat ofurile manifestantilor pasandu-le apoi la Palatul Victoria? Dupa care Presedintele sa dea raportul in Piata asupra stadiului in care se afla rezolvarea acestora in fiecare luna (cum, a mai primis asta?). Impresia generala va fi pozitiva, multi vor gandi “ia uite ca Basescu chiar are c...(rimeaza cu “oaie” dar nu-l priveste pe Gigi Becali).

2. Presedintele se ratoieste in direct la Elena Udrea
Va imaginati o emisiune cu ministrul Dezvoltarii in care presedintele sa intervina prin telefon certand demnitarul ca a uitat sa se preocupe de problemele oamenilor, ca alte sunt prioritatile, ca ar trebui sa revizuiasca strategia dupa care face licitatiile publice? Ma rog, si eu imi imaginez mai greu, dar ce impact ar avea asta asupra unei parti mai slabe de inger a electoratului! Dupa debarcarea lui Baconschi, decizie strategica excelenta care ofera multimii capul lui Motoc (“ia uite ce pateste cine insulta poporul!”) si UNPR-ului un pretext pentru a-si promova imaginea (inlocuitor Diaconescu) poate-poate sare de pragul electoral, umilirea in public a Elenei Udrea ar anula, paradoxal, multe din badaraniile anterioare ale Presedintelui, cel putin din perspectiva votului negativ pe care il deconteaza PDL-ul. Bruscarea Elenei Udrea face cat jumatate din cresterea TVA (parerea mea!)

3. Bancherii sunt de vina!
Cand nu poti pune in paranteza responsabilitatile si impresiile negative dupa ani buni de guvernare si presedinte-jucator, mai bine arunci vina asupra altora. Si cine ar fi mai potrivit decat sectorul bancar pentru a deconta asta? “Cer o lege a falimentului personal, asa cum FMI a solicitat si Guvernului ungar” ar fi o declaratie de efect, nu? Sigur, in an electoral e greu de urmarit daca se si pune in practica, asa cum si reducerea numarului de parlamentari s-a terminat in coada de peste.

4. “Vreau o dezbatere in direct cu Ponta, Antonescu si ala micu’ de la PC!”
Natiunea trece prin momente grele, coeziunea sociala lipseste, trebuie sa lasam de-o parte orgoliile si sa cautam solutii pentru iesi la liman....-incep sa invat, nu? Pretexte pentru o astfel de intalnire sunt multe, un discurs impaciuitor cand interlocutorii se reped in haita sa te sfasie are efecte nebanuit de... favorabile. Presedintele va reusi sa pozeze din nou in “singur impotriva tuturor”-postura lui favorita, reusind inca o data sa se victimizeze eficace (remember: sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!).

5. Basescu sta la o sueta amicala cu Regele
O reconciliere de substanta pare mai greu de crezut, cei doi nu sunt compatibili (desi in istorie au mai existat personaje care sa cumuleze rolul de monarh constitutional si pornirile de tiran sentimental). Nu cred ca merge cu “am gresit majestate, ha, ha, ha”dar pretexte pentru intalniri informale se pot gasi, poate si un post onorific pentru Radu Duda folosit ca momeala. Efectul mediatic este garantat iar Presedintele va bifa simultan 2 calitati oarecum opuse: imprevizibilitate si..flexibilitate.

6. Galeriile de fotbal iau castane in prime time.
“Mai baieti de ce va dati mereu in petec, de ce nu intrati in randul lumii, ce sa ma fac cu voi?” i-ar dojeni parinteste Presedintele la Cotroceni in fata camerelor de filmat inlacrimand niste babute la o ora de maxima audienta. Intrati la Cotroceni pentru un perdaf ultrasii pot iesi apoi pacificati cu promisiunea ca vor deveni SPP-isti daca se cumintesc si lasa a doua zi un CV.

7. Nefericitul Presedinte este “exorcizat” de Prea-Fericitului Daniel. OTV transmite
Scenariu: Omul a gresit, isi marturiseste pacatele, iese pocait, cu un suflu (!) nou si promite sa ramana curat desi e bagat pana in gat in politica. Cine o transforma pe Sfanta Parascheva in agent electoral mananca o paine buna in Romania.

luni, 23 ianuarie 2012

Debarcarea lui Baconschi, sansa oferita UNPR de a se apropia de pragul electoral

Fostul deja ministru de extene are blog. Pe blog, pe 16 ianuarie, ii numea pe demonstrantii din Piata Universitatii: “mahalaua violentă şi ineptă incolonata ca minerii odinioara in spatele mostenitorilor Securitatii". Domnul ministru a fost numit apoi “mediator-sef” in relatia cu reprezentantii mahalalei iar postarea cu pricina a ramas pe blog pana spre sfarsitul saptamanii trecute apoi a disparut subit. Altfel, “executia ritualica”a ministrului de externe are darul de a oferi in sfarsit protestatarilor un cap in bat, dand ocazia UNPR de a se apropia de pragul electoral impins de la spate de singurul sau vector de imagine (Cristian Diaconescu la externe, se indoieste cineva?)

Ma intreb cum de n-a sesizat nimeni din anticamera Guvernului tinicheaua de coada proaspatului mediator? Armatele de consilieri ce-or fi pazit? Adica e doar o intamplare c-a fost numit ministrul de externe responsabil cu dialogul cu protestatarii? Putea fi in locul sau chiar ...senatorul Urban (cel cu “viermii”)?

Eliminarea lui Baconschi este insa o mutare strategica in ciuda aparentelor. Fete noi in Guvern si “mai da-le 100 de lei” (taxa auto amanata) este singura strategie de imagine la dispozitia Guvernului acum. Plus ajutorul fratesc pentru UNPR, fost si viitor partener de coalitie.

Ma astept sa-l regasesc totusi pe dl Baconschi dupa acest episod intr-un post diplomatic in...Spania (in Italia ar fi prea mare conincidenta cu..alegerile din 2009).

vineri, 20 ianuarie 2012

Cum va raspunde Puterea Pietei. Bonus: topul greselilor viitoare ale Opozitiei

Asteptati-va la “silenzio stampa” la Cotroceni, dialog mimat despre orice la Palatul Victoria fara a se negocia insa nimic serios plus promisiunea unor 100 de lei simbolici pentru electorat (anveloparea subventionata a blocurilor, tratamente cosmetice de... asistenta sociala, inevitabila gargara despre redistribuirea echitabila a viitoarei ..foste cresteri economice din 2012, etc) si niste “executii” ritualice de ministri (remaniere) inlocuiti de tehnocrati.De cealalta parte, USL poate rata capitalizarea miscarilor de protest (nu vor sti sa smulga concesii politice din partea Guvernului cu care sa se laude, sa introduca o parte din revendicarile Pietei in proiecte legislative iar fripturistii proprii nu vor accepta o demisie colectiva din Parlament in preajma alegerilor pentru a-si motiva suplimentar votantii) dandu-si cu stangul in dreptul cu declaratii si inrolari dubioase (vezi El Comandante Mazare/Sorin Rosca Stanescu).

E clar ca orice va spune pe termen scurt Basescu va crea iritare dupa episodul Arafat. Presedintele va comuta pe “mute” in chestiunile arzatoare si se va limita la declaratii principiale despre spatiul Schengen, muncitorii romani, panselute, etc. Se va plictisi si ne va plictisi ingrozitor o perioada. RMGC isi va pierde deci cel mai important lobbyist iar spoturile cu romanii care vor sa “munceasca la Rosia nu sa emigreze” ne vor cruta o perioada. O atitudine similara si din partea doamnei Udrea, care isi va tempera aciditatea la adresa opozitiei si isi va descoase etichetele celebre din garderoba.

Dupa protestele care au facut inconjurul lumii prin intermediul televiziunilor Guvernul a fost bine sfatuit: va mima dialogul. Nu sunt insa suficient de speriati pentru a negocia in mod real, pentru a fi dispusi sa accepte puncte de vedere diferite si sa-si modifice propria agenda (vezi matematica aberanta a lui Boc care plaseaza data posibilelor anticipate cu...2 luni inainte de comasatele stabilite deja-deci la ce bun sa le mai facem?). Dar vor discuta steril cu toata lumea. Daca maine imi fac o asociatie care sa militeze pentru virtutile muzicii clasice asupra maidanezilor din Bucuresti, probabil ca voi gasi o sosie a d-lui Baconschi care sa ma asculte apatic printr-un subsol al Palatului Victoria.

Pentru a ocoli o parte din responsabilitatile guvernarii din ultimii 4 ani, PDL va proceda precum caracatia lansand un nor de cerneala. Vom asista deci la o executie ritualica a unor membri ai cabinetului Boc (vor dispare figurile impopulare iar cineva va argumenta demagogic-“nu ne cramponam de putere cand vine vorba de interesele cetateanului, uite, am adus o noua transa de tehnocrati din pepiniera BNR”). Masurile populiste pentru campania electorala vor tinti segmente cat mai largi din populatia urbana, locul de unde vin votantii lor traditionali. Se vor anvelopa subventionat blocurile, se vor aloca fonduri primarilor PDL pentru o spoiala de ultima ora a oraselor administrate, etc. Punctual, se vor face cateva exceptii de la acordurile de principiu cu FMI in directia protectiei sociale. Bugetarilor li se va promite ca din 2013 se va trece neintarziat la redistribuirea cresterii economice din 2012, asta cu conditia ca respectiva crestere economica sa nu moara pana atunci in stadiul de mare speranta din cauza conditiilor externe.

Ce va face USL? Departamentul de strategie (or avea asa ceva?) ar trebui sa stie ca orizontul de asteptare creat in randurile actualilor si potentialilor votanti dupa mitingul din 19 ianuarie si miscarile de protest din Romania din ultima saptamana trebuie umplut in perioada urmatoare cu un pachet de masuri de sustinere a interesului, altfel totul se va termina intr-un fas spectaculos precum a patit in anii ’90 Alianta Civica dupa mitigul-monstru de infiintare. USL ar trebui sa: forteze Guvernul la concesii politice si economice cu care sa se impauneze, sa promita ca va prinde in proiecte legislative o parte din revendicarile Pietei, sa practice ironia de buna calitate la adresa adversarilor si televiziunii de stat (si nu exagerarile si victimizarile abisale ) si asta in mod organizat si coodonat timp de cateva luni . Dupa cum ii cunosc insa eu, slabe sanse de asa ceva, n-am prea vazut strategii urmarite cu consecventa la USL. In plus, cineva ar trebui sa dea peste bereta comandantului Mazare care nu face prin iesirile sale colorate decat sa piarda voturile traditionale ale PSD si sa se abtina de la racolari dubioase (inca vreo duzina ca Sorin Rosa Stanescu si USL poate pierde majoritatatea cu care se lauda) care nu fac decat sa taie craca de sub picioare PNL. Un punct final al strategiei de mobilizare a sustinatorilor ar fi demisia colectiva din Parlament in preajma alegerilor (“ nu ne intereseaza ciolanul daca nu putem obtine o viata mai buna pentru romani”, “cu Basescu nu se mai poate convietui nici macar de la distanta”, etc) dar ma indoiesc ca fripturistii lor ar renunta la cateva luni de motaiala pe bani frumosi in Parlament (mai ales cei care au mirosit ca nu se vor regasi pe liste).

duminică, 15 ianuarie 2012

Ce cred eu despre “Revolutia" din 13-15

1.USL e pe cale de a rata o buna ocazie de a tace chitic si de a contabiliza. In loc sa te asezi pe varful unui val anemic de revolta populara in speranta ca vei creste in sondaje, mai bine te dai lovit cand te cauta televiziunile si invoci calin-demagogic ca lucrezi la o noua lege a sanatatii, viitoarele masuri de crestere economica, bla-bla. Altfel, riscul ca totul sa se transforme in ochii opiniei publice intr-o miuta putere-opozitie e cat se poate de real.

2. Cu cine voteaza galeria Stelei? Prezenta ultrasilor din galeriile de fotbal mi se pare halucinanta. Parca pe stadioane exista masuri specifice pentru manuitorii de petarde si bolovani. Cum se explica ca sambata Jandarmeria declara ca i-a identificat iar duminica acestia erau din nou la datorie luand jandarmii la tinta? Stiu ca ultrasii gusta ocaziile de a se incaiera cu jandarmii, dar e prima data cand o manifestatie cu revendicari politice si sociale este folosita ca pretext. In definitiv nu i-am vazut la celebrul dans al pinguinului din piata Victoriei-cand cu taierea salariilor bugetarilor, desi era si acolo o paine de mancat. Ultrasii sunt relativ usor de manipulat iar intarzierea masurilor impotriva lor ma duce cu gandul ca cineva fie incearca sa decredibilizeze miscarea de protest, fie sa compromita Opozitia care ar putea sa-i adopte la pachet cu demonstrantii pasnici pansandu-le cucuiele provocate de pulane. Ca sa fiu mai explicit, prezenta galeriilor mi se pare mai degraba o mutare orchestrata de serviciile speciale decat ocazia bine speculata de Opozitie pentru a aduce carne proaspata in ringul din Piata Universitatii. Sau sunt excesiv de paranoic? Sa speram ca protestele nu vor degenera, sau ca violenta strazii nu va fi folosita ca pretext pentru o legislatie mai dura impotriva miscarilor de protest (daca vad ultrasii si la demonstratia impotriva RMGC din 28 ianuarie chiar ca incep sa cred in "minuni").

3. Ma mir ca presedintele Basescu a ratat ocazia de a iesi la o ora de varf oferindu-i cu lacrimi in ochi un post de consilier la Cotroceni medicului Arafat. In loc de "draga Stolo" merge si "draga Raed". Sau poate ca nu? Dupa care mai lipseste ca si Gigi sa se pupe cu galeria Stelei in piata Universitatii si uite asa s-ar mai termina o Revolutie pe malurile Dambovitei inainte de a incepe.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

28 ianuarie, ora 11

Am primit pe mail, aprob actiunea, dau mai departe:

"Prieteni ai Roşiei Montane,cetăţeni lucizi, conştienţi de pericolul ce planează asupra Apusenilor,
Astăzi, după ani şi ani de rezistenţă civică, prin acţiuni în instanţă, manifestaţii culturale, petiţii, campanii de presă, festivaluri şi mobilizare pe internet, s-a ajuns în situaţia de a nu mai putea ocroti Roşia Montana decât ieşind în stradă.E UN MOMENT CRUCIAL PENTRU SOARTA ROŞIEI MONTANE! Ministerul Mediului şi Guvernul se pregătesc ca, în dispreţul legilor şi procedurilor necesare, să elibereze acordul de mediu pentru proiectul exploatării de suprafaţă, cu cianuri. Pe de altă parte, în Parlament se doreşte votarea unei legi prin care companiile miniere private ar putea expropria în voie cetăţenii pentru terenurile de care au nevoie pentru proiectele lor! Se pregăteşte pasul decisiv în distrugerea Roşiei, iar dacă acest bastion al rezistenţei se prăbuşeşte, vor urma, alte şi alte exploatări similare în întreaga Transilvanie. Acum, numai solidaritatea noastră manifestată în stradă mai poate sta pavăză pentru ocrotirea Roşiei Montane şi a României. Roşia ne cheamă să o apărăm şi, prin aceasta, să ne apărăm pe noi înşine! Haideţi să ne unim forţele în cel mai mare marş de protest vreodată organizat de societatea civilă românească!
Manifestaţia va avea loc în Bucureşti, pe 28 IANUARIE, la ORA 11.00,cu plecare din PIAŢA REVOLUŢIEI.
Veniţi să spunem NU unui proiect care va înstrăina aurul României, va distruge patrimoniul naţional, mediul înconjurător şi vieţile semenilor voştri din Roşia Montană! Veniţi să spunem NU cianurii, să spunem NU minciunii Preşedintelui / Guvernului, corupţiei şi nepăsării din Ministerele Economiei, Mediului şi Culturii!Roşia Montană e a noastră şi nu o dăm pentru tot aurul din lume!

E momentul să mergem dincolo de nemulţumirea manifestată prin intermediul internetului, al petiţiilor şi al discuţiilor teoretice. Toate acestea au fost utile, dar acum a devenit necesar să ne depăşim comoditatea, inerţia, făcându-ne auziţi, văzuţi, înţeleşi la modul cel mai concret.Acum, participarea fiecăruia dintre noi e cum nu se poate mai importantă.Roşia Montana e şi casa ta. Vino să o aperi! Precizare importantă: vă rugăm să folosiţi pe durata manifestării doar mesaje şi însemne pe bannere, steaguri şi pancarde distribuite prin intermediul campaniei Salvaţi Roşia Montană. Suntem oameni cu cele mai diverse orientări politice, ideologice şi/sau religioase, cu viziuni economice şi sociale diferite, provenind din toate straturile societăţii şi din toate grupurile etnice. Proiectul catastrofă ce vizează distrugerea Apusenilor a avut, dincolo de toate relele, efectul pozitiv de a ne aduce împreună; haideţi să ne respectăm unii pe alţii, gândindu-ne, sâmbătă, 28 ianuarie, la ceea ce ne uneşte şi ne determină să acţionăm împreună – Roşia Montană.Roşia Montană e România. S-o păstrăm întreagă!"

luni, 9 ianuarie 2012

Un mic detaliu ignorat despre dividende

Pentru ca se vorbeste tot mai mult despre investitia la bursa, pentru ca insusi Vala (...) a incercat marea cu degetul, sa reamintim niste lucruri. Azi despre dividend:

1.Politica de dividend poate fi intuita din pozitia majoritarului
De ce ar imparti cu minoritarii profitul sub forma de dividende cineva care detine doar 51% dintr-o companie? Tentatia va fi sa scoti banii pe cai ocolite (sa-ti cumperi de pilda propriile active cu banii companiei pe care o controlezi-vezi Petrom care a achizitionat in trecut lanturi de benzinarii OMV) sau sa amani acordarea de dividende investind in propria companie in speranta ca pachetul majoritar va fi maritat in curand la un pret mai mare (sigur, poti sa arunci niste apa in ochii carcotasilor la acest capitol si sa le dai actiuni..gratuite in loc de cash). Cine detine peste 80-90% din actiuni, isi poate permite sa dea dividende grase, ca si le da oricum siesi. (vezi cazul Alro, statul in pozitia de majoritar ultra-dominant cand trebuie umplute gaurile din buget). De urmarit insa politica pe termen lung la companiile unde statul isi va dilua participatiile prin vanzarea unor noi pachete de actiuni prin bursa (Transgaz, Transelectrica)

2. Fondurile inchise dilueaza dividendele primite de la companiile din portofoliu
Sa zicem ca esti actiune de dividend, te cheama SIF sau FP. Primesti bani de la companiile din portofoliu sub forma de dividende, si le pasezi mai departe actionarilor tai sub forma tot de dividende. Tineti insa cont ca din dividendele primite de un astfel de vehicol se scad cheltuielile de functionare ale administratorului, care pot fi mari. Apoi se pot face investitii proaste (vezi Templeton cu actiunile bancilor austriece Raiffeisen si Erste la FP). Ce ramane reprezinta profit impozabil cu 16%. Diferenta se poate distribui actionarilor tai sub forma de dividende, dupa ce statul mai ia inca 16% impozit pe dividende de data asta. Intelegeti de ce un astfel de fond inchis se tranzactioneaza cu discounturi mai fata de active? Adunati 16+16 +impactul cheltuielilor de administrare si eventualele investitii proaste+statutul de minoritar fara pretentii in multe participatii si vedeti cat ar trebui sa dea. Asta ca sa nu mai auzim de marea oportunitate FP care are discount de 50% fata de activul net unitar. De fapt discountul real e mult mai mic aplicand algoritmul de mai sus.

3. Nu conteaza activele, conteaza profitabilitatea afacerii
Un mic investitor ar trebui sa tinteasca feliute din profitul companiei pe care pariaza si nu din activele pe care le detine aceasta. Un activ poate deveni sau nu lichid prin vanzare (vezi terenurile valoroase pe care le aveau multe rasdace in 2007-RORX va spune ceva?). Chiar daca activul se vinde, ce garantie ai ca banii sunt trimisi ca dividende actionarilor (vezi Timpuri Noi)? Poate sunt reinvestiti in afacere si sunt tocati marunt pana nu mai ramane nimic....

PS: Analistii Erste Bank si-au updatat recomandarile pentru FP. La listare era de 0,72 lei/actiune, printre cele mai modeste din piata (bizonii erau manati de Intercapital de pilda cu promisiunea unui pret de 0,9 lei/actiune). Ei bine, acum pretul tinta vazut de Erste e de 0,51 lei. Titlul analizei e sugestiv "Fondul Proprietatea-Far from a great bargain". Sic transit gloria mundi! Cine cumpara acum are deci perspectiva modesta a unui profit putin peste 15%. Si asta in vizinuea politicoasa a unei banci, care e probabil bine expusa pe FP prin vehicolele sale.

luni, 2 ianuarie 2012

Profetii “Apocalipsei” merita recunostinta noastra

Stiinta pare sa fi demonstrat ca asteptarile Observatorului pot modifica rezultatul experimentului in care este implicat. Poate ca din acest motiv nu se cunosc Predictii in istorie care sa se fi bucurat initial de popularitate si care sa se fi implinit in final. Fie se produce catastrofa si descoperim apoi cu uimire ca un anonim ignorat avertizase asupra ei, fie avem alertari “de maxima audienta” care se dovedesc vorbe in vant. Mobilizandu-ne emotional pentru evitarea unui deznodamant neplacut, profetii Apocalipsei zilelor noastre (meteorologica, astronomica, financiara-ma rog, sindromul 2012) ne pun inconstient la treaba pentru a alege o varianta diferita a Realitatii.

Am intrat in 2012, anul conceput pentru tot soiul de scenarii apocaliptice dar si punct terminus pentru “renastere”, trezire spirituala, ma rog, “cum va place” vorba lui Shakespeare. Vom fi deci bombardati din nou cu predictii, cele mai multe apocaliptice, functie de inspiratia, fixatiile sau... interesele profetului. Pare la moda de pilda sa pariezi pe dezmembrarea zonei euro, pe un nou val de scaderi la bursa, pe recesiune in statele dezvoltate cu implicatiile de rigoare-somaj, prestatii sociale reduse, etc. Nu ma pot impiedica sa observ insa ca forta focalizarii opiniei publice pe catastrofe multiple tinde sa slabeasca dupa bombardamentul de acest tip la care este supusa de luni bune. In definitiv Criza dureaza cam de prin 2008. Nu zic ca problemele nu sunt reale (datoriile sunt tot acolo, ale statelor, persoanelor fizice si companiilor, cu un plus la state in ultima vreme) doar ca am intrat intr-o faza de constientizare si acceptare a situatiei si, evident, de cautare a remediilor reale de rezolvare, la nivel personal sau general. Daca va exista o prabusire a nivelului de trai, nu va fi decat una lenta, poate in generatii, pe masura imputinarii resurselor si desumflarii mentalitatii “crestere infinita pe credit ieftin”. Nu stiu daca vom trai mai bine in 2012 dar ar trebui sa invatam s-o facem cu mai putine palpitatii. 2011 a fost de altfel unul dintre anii bursieri cei mai volatili din istorie chiar daca s-a incheiat in final cu variatii reduse ale indicilor fata de decembrie 2010. E momentul sa numaram pana la 10 si sa rasuflam adanc, vorba personajului lui Octavian Cotescu din buletin de Bucuresti.